Protestul disperarii

Acum 3 ani locuiam in Floreasca. Ies in Centrul Vechi. Iau un taxi. Masina, obisnuitul Logan, zanganind din toate incheieturile, dar curat. Cursa 12 lei. La intors, taxiuri insirate. Dau sa iau unul: Unde mergi? Floreasca. N-am drum acolo. Zic, bine, dar eu am. Eu-client, tu-prestator servicii, nu asa merge? Ma aleg cu o injuratura. Merg la urmatorul. Unde? 50 de lei. Scurt, la firul ierbii. Zic, nu merge taxatorul sau cum? Inca o injuratura. Am tinut-o asa pana in Victoriei. Soferii pareau clonati: ceafa lata, volanul pe burta, aceeasi manea (ma rog, toate imi suna la fel), acelasi limbaj. Si-n Victoriei era coada de taxiuri, dar nu ma mai agit. Dau comanda. Primele doua dispecerate mi-au raspuns. Cand am zis comanda in Victoriei au inchis. Al treilea: nu am masina in zona. Zic: vad trei in fata mea. Nu v-au luat? Ma iau, dar nu cu taxator. Femeia e sincera: Nu am ce sa le fac. Inchide. Pana la urma am avut de ales intre a ma lasa jefuit de gainarii cu masini galbene si a ma duce pe jos. M-am dus pe jos. Si asta e doar o zi din cele in care am avut de-a face cu taxiurile si taximetristii din capitala. Apoi a aparut Uber... Acum taximetristii sunt la protest, "din disperare". Le urez un binemeritat faliment si semnez, Un client.