Protestul disperarii

Acum 3 ani locuiam in Floreasca. Ies in Centrul Vechi. Iau un taxi. Masina, obisnuitul Logan, zanganind din toate incheieturile, dar curat. Cursa 12 lei. La intors, taxiuri insirate. Dau sa iau unul: Unde mergi? Floreasca. N-am drum acolo. Zic, bine, dar eu am. Eu-client, tu-prestator servicii, nu asa merge? Ma aleg cu o injuratura. Merg la urmatorul. Unde? 50 de lei. Scurt, la firul ierbii. Zic, nu merge taxatorul sau cum? Inca o injuratura. Am tinut-o asa pana in Victoriei. Soferii pareau clonati: ceafa lata, volanul pe burta, aceeasi manea (ma rog, toate imi suna la fel), acelasi limbaj. Si-n Victoriei era coada de taxiuri, dar nu ma mai agit. Dau comanda. Primele doua dispecerate mi-au raspuns. Cand am zis comanda in Victoriei au inchis. Al treilea: nu am masina in zona. Zic: vad trei in fata mea. Nu v-au luat? Ma iau, dar nu cu taxator. Femeia e sincera: Nu am ce sa le fac. Inchide. Pana la urma am avut de ales intre a ma lasa jefuit de gainarii cu masini galbene si a ma duce pe jos. M-am dus pe jos. Si asta e doar o zi din cele in care am avut de-a face cu taxiurile si taximetristii din capitala. Apoi a aparut Uber... Acum taximetristii sunt la protest, "din disperare". Le urez un binemeritat faliment si semnez, Un client.

Pocneli, pocnituri de Crăciun

Nu există un Praznic al Nașterii Domnului fără a fi însoțit de pocnituri.

Au apărut și s-au putut cumpăra și obiecte care fac zgomot denumite generic petarde (în vorbirea liberă petărzi din aceeași categorie cu colinzi, mușcăți și lista ar putea continua).

Acestea înlocuiesc astăzi tradițiile și obiceiurile de Crăciun (vezi Gelu Furdui, Credințe, datini, obiceiuri și superstiții la români, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 215-221).

Lucrul acesta de a aprinde o petardă e mult mai ușor decât de a învăța o colindă, de a participa la o Sfântă Liturghie și în general mai simplu decât a construi ceva în a distruge, a deranja pe cel de lângă tine.

Comuniunea se transformă cu pași repezi într-o individualitate, în care este important individul cu plăcerile lui personale.

Praznicul Crăciunului este sărbătoarea Nașterii Domnului, a familiei, armoniei, timp în care această Veste Bună este anunțată de colindători de la cei mai mici (pițărăi) la cei mai mari (cete) care în Ajun anunță sosirea praznicului.

În ziua sărbătorii participarea la Sfânta Liturghie, comuniunea și împărtășirea cu Sfintele Taine reprezintă alte câteva momente sărbătorești. Sărbătoarea se mută în căminul familial unde se păstrează aceeași notă de comuniune (prin prezența familiei celei mari) și bucurie.

Există în tradițiile de Anul Noul și prezența pocniturii însă sub formă manuală: ,,…în dimineața zilei de 1 ianuariu, e obiceiu la țară și mai rar prin orașe ca o ceată de tineri să târască din curte în curte un plug mare, din cele întrebuințate la arat: unul recită versurile, pe când ceilalți trosnesc din bice, ca și când ar mâna plugul cu boi la câmp”. (Otilia Hedeșan, Lecții despre Calendar, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2005, p. 106).

Se poate vedea din aceste rânduri că pocnitura din bici precupunea un efort și era strâns legată de belșugul noului an agricol. Pe când pedarda de astăzi nu angajează niciun efort (spiritual sau material) doar gălăgie fără un final tradițional.

 Cred eu în libertatea de astăzi despuiată de responsabilitate aruncarea cu petarde se înscrie într-un nou calendar generic numit: Aflatul în treabă la români.

De ce Romania “merge” prost ? Mai avem optimism?

Ne lovim zilnic de problema locurilor de munca, de neajunsurile vietii, de sistemul educational prost, de spitalele fara dotari si fara oameni pregatiti, suntem catalogati ca o natiune “trista” lipsita de optimism..

Oare incotro ne indreptam?

Unii dintre noi ar spune ca optimismul pentru tara ta, vine din patriotism. Incepem sa ne cam saturam de acest optimism jucat in picioare de politicienii nostrii.

Vrem sa ne mandrim atunci cand mergem afara, vrem sa avem o tara de invidiat.
Totusi, pentru a avea o "tara de invidiat", pe langa patriotism, mai trebuie si un realism pragmatic, iar legatura dintre acestea ar trebui sa fie indisolubila, urmata de un efort prelungit de schimbare.

Ar trebui cautate solutii..sau mai bine zis incercarea intelegerii cauzelor care genereaza problemele noastre.

Cred destul de mult ca, cauza principala  este actualul sistem politic, aceasta pseudo-democratie bazata pe minciuna electorala si de aceea, cu umilele mele mijloace, incerc o constientizare a acestei cauze, in randul celor care chiar sunt interesati de rezolvarea acestei probleme.
Poate ca solutia gasita de mine, cea cu administrarea statului prin contract, nu este cea mai buna dar macar incerc sa fac ceva, constient fiind ca, oricat de mult ne-am lustrui pantofii, daca vom merge prin aceiasi mocirla, rezultatul va fi acelasi.
Cand vom constientiza de unde ne vine raul, abia atunci vom incepe adevarata schimbare, spre acea "tara de invidiat" pe care ne-o dorim cu totii.

Generatile noastre mai citesc

Mai jos e un studiu care arata cat de mult citesc americanii..

Se aplica prea bine si la noi

Reclame pe autobuzele din Bucuresti

Toate pupezele canta

Suntem invadati de pupeze cantatoare la tv. Nu au valoare, nu au voce, dar cu toate astea au audienta.
Cum fac asta…apar imbracate cat mai provocator,in bikini si cu cateva miscari sexy ai parte de audienta. Pe net, toti fazane obsedati dau like, pe youtube ajung sa aiba cat mai multe vizualizari.
Si daca la un concert mai arati cate ceva din zona intima, desi tu spui ca nu vrei si a fost un accident, asa castigi pe toti retardatii si cretineii…
Exemple sunt prea multe.

Semafoare inteligente Bucuresti

Bucegi Natural Park

Arena Nationala la altii

Ca tot discutam despre enorma gaura financiara care este Arena Nationala, si despre esecul ridicol al stadionului de la Craiova: investitia in stadioane e o investitie proasta. Chiar si in SUA.

Nu ne reprosam nimic. Baietii a jucat bine da' i-a batut scarbile alea

Și uite așa mi-am adus iar aminte de declarația asta memorabilă.

Petre Daea loveste din nou...

Petre Daea loveste din nou...
mai jos e un fragment din ultima declaratie 

"Putem spune raspicat, fara sa gresim, ca produsele alimentare din Romania sunt la fel ca cele din Occident, dar total diferite de acestea din urma

Impozitarea companiilor in functie de venit ? Pro si contra

Incerc sa inteleg logica si respectiv impactul impozitarii companiilor in functie de venit si respectiv "amenintarile" voalate conform carora o companie din trei va fi expusa riscului de a intra in insolventa.
Faptul ca multinationalele trasfera profit spre tari cu impozit pe profit si dividende mic e o problema la nivel european si se incearca rezolvarea ei tot la nivel european, prin eliminarea cauzei, adica prin egalizarea cotelor de impozit pe profit/dividende la nivel european pentru multinationale. Altfel nu ai cum rezolva problema; e foarte greu de dovedit ca niste contracte intre entitati private ar trebui sa aiba pretul x si nu y. Alternativ, tot comunistoid, dar macar cu ceva dram de logica,s-ar putea incerca rezolvarea problemei printr-un impozit minim in functie de cifra de afaceri, dar per domeniu de activitate si doar pentru multinationale. Greu de definit, greu de implementat. Plus ca impozitul pe cifra de afaceri va determina companiile sa vrea sa-si scada cifra de afaceri ceea ce se traduce prin lipsa de facturi si in consecinta evaziune fiscala. 

Dar problemele bugetului nostru sunt altele:
1. slaba colectare pe zona de TVA
2. slaba colectare de accize (evaziunea la greu cu tigari/alcool)
3. munca la negru (INS arata ca-s cam 1.2 mil de lucratori la negru)
4. evaziunea fiscala grosolana in anumite domenii gen constructii, servicii (taxi, spalatorie auto, bona, instalator, chirii, etc, etc)
5. taxele de proprietate derizorii
6. o gramada de portite de scapare de la plata contributiilor sociale pentru tot felul de categorii de lucratori, de la PFA, la profesii liberale, de la taximetristi la artisti). Aici impozitul pe venit (individual, nu pe gospodarie) cu limitarea contributiilor sociale ar rezolva mare parte din problema. Greu de implementat, greu de aplicat, greu de verificat
7. Coruptia (firme protejate de controale)
8. Companiile de stat cu management defectuos (mare parte nu platesc cu anii impozite nici taxe dupa care se sterg datoriile)

Toate astea ne fac sa coectam sub 30% din PIB la buget in loc de 40% media europeana sau 45% in tarile cu apa calda

x

Protejați vânatul

Mesajul acestui panou mi se pare de-a dreptul cinic: Protejați voi 'vânatul' ca să îl împuște alții... Pare conceput de Petre Daea... 
Ce simplu era sa fie folosit mesajul 'Ocrotiți animalele sălbatice' sau și mai potrivit 'Natura'..

Vom rezista?

Citeam articolul de aici al lui Dan Tapalaga si pot spune ca are dreptate, lupta inca nu e pierduta.
Dan Tapalaga nu va fi niciodata un ideolog, teoretician, de talia lui P D Aligica. Nu va avea harul, structura, inflexibilitatea polemica, a celui din urma. Si per ansamblu, global-relatii externe, observ o superioritate a perspectivei la Aligica. Dar pe "problema Rusia" in raport cu plaiurile mioritice trioul Tapalaga-Pantazi-Turturica , trateaza situatia pragmatic si vizand mult mai bune comportamentul istoric al Rusiei vizavi de Romania si Europa de Est.

De ce nu avem autostrazi ?

Berzele, liliecii si siturile arheologice ar fi de vina ca nu avem autostrazi in Romania. Sigur, de parca in celelalte tari europene nu ar exista situri Natura 2000 si arii protejate.
Acest caz arata de ce trebuie sa fim membri ai Uniunii Europene: pentru ca lasati de capul lor, politicienii romani ar face praf parcurile nationale, ar distruge comunitati, ar ignora mostenirea culturala pe care stiu doar sa o clameze electoral, nu si sa o respecte.
Mai mult aici

Casa sau masina ?

Mai multi straini s-au aratat uimiti ca romanii pun mai mare pret pe masina decat pe casa si ca nu e ceva neobisnuit sa vezi oameni care trag in fata blocului o masina mai scumpa decat apartamentul in care locuiesc.

Iata ce scrie James O. Noyes care a vizitat Principatele Romane la jumatatea veacului al XIX-lea, in "Romania, tara de hotar intre crestini si turci":

"La Bucuresti, mersul pe jos e un lux, iar trasura, dimpotriva, o necesitate. Cine si-o poate permite, se deplaseaza calare; servitorul ia trasura cand are de indeplinit un comision.Trasura este, de fapt, un simbol al respectabilitatii, caci a merge pe jos la Bucuresti e ca si cum ai merge descult in alta parte a lumii.
Strazile sunt mereu pline de vehicule care gonesc cu dusmanie prin noroi sau colb. Mania pentru aceste atelaje este atat de puternica, incat vezi adesea un boier calatorind intr-o caleasca stridenta adusa de la Viena, trase de cele mai amarate gloabe de sange pur valah, cu vizitii tigani in zdrente. Ici vezi niste tarani imbracati in blani de oaie ducandu-si teleaga cu lemne sau fan, dincolo trec magnifice echipaje cu cai superbi si lachei infiretati, in pitorestile costume unguresti sau albaneze."

Ce mai face guvernul tehnocrat ?

Guvernul tehnocrat a facut un plan anti-saracie, dar cand e vorba de bani pentru indemnizatii de crestere a copilului si pentru marirea salariilor profesorilor, medicilor, politistilor si ale pompierilor, invariabil spune "N-am". Reducerea inegalitatilor si a gradului de saracie (care atrage analfabetism) mai poate astepta.
Ce nu mai poate astepta e legea care sa oblige cumparatorul de cartele pre-pay sa isi dezvaluie identitatea. Sigur cu legea asta utilizatorii de cartelepre-pay vor fi cunoscuti si, deci, nu vor mai putea gestiona atacuri teroriste (afirmatia din urma apartine primului ministru al guvernului tehnocrat, care nu stiu de unde a putut sti identitatea unor utilizatori anonimi de cartele pre-pay; anonim = necunoscut).

Asa ca welcome to the new Middle Age.

Ce "jonglerii" fac BNR si FMI

"Statul nu a impozitat câştigurile băncilor din eliberarea de provizioane, conform unei înţelegeri dintre BNR şi FMI".
Este vorba de venituri cumulate de 2,3 miliarde de euro, conform celor de la Bursa. Totalul impozitului la care Statul roman a renuntat cu ocazia acestei intelegeri este de 368 de milioane de euro. Si asta e numai ceea ce a putut vedea Bursa. Curtea de Conturi va putea vedea ca este vorba de sume mult mai mari, de ordinul miliardelor.
PS Cei care se pricep la IFRS sau banking ar face bine sa se abtina de la explicatii favorabile acestei intelegeri. Nicio alta intreprindere, niciun contribuabil persoana fizica, nu ar beneficia in vecii vecilor de acest gen de scutiri de impozite in baza interventiei directe a BNR si FMI. Spre exemplu, la Oltchim, unde printr-un plan de reorganizare confirmat de justitie, s-a operat o stergere de datorie, Statul roman a impozitat compania pentru acest "venit", provocand o serioasa problema de cash intreprinderii.

Urmarire colet trimis cu ramburs prin Posta Romana

Zilele astea a trebuit sa trmiti un colet cu Posta Romana in sistem ramburs.

Nu mai trimisesem de cativa ani, insa observ ca nu s-a schimbat nimic; acelasi sistem comunist cu aceleasi probleme, care costa bani inclusiv pentru Posta Romana cat si pentru clientul final.

Nu ma refer la cozi de asteptare, nu ma refer la faptul ca ajung greu si trebuie sa te deplasezi la oficiul postal atat pentru depunere cat si pentru ridicare si nu ma refer nici la faptul ca trebuie sa astepti dupa ramburs cateva zile.

Ma refer la o incercare de eficientizare simpla a “hartoagelor” si punerea in valoare a vastei retele de distributie care poate ar ajunge sa se autofinanteze.

Pentru un colet cu sistem ramburs trebuie 2 formulare completate “ciudat” pentru unul care trimite rar…trebuie atentie mare la completat.

Oare nu era mai simplu ca pentru mare parte dintre noi sa avem posibilitatea completarii online a unui formular, sa ni-l printam singuri, sa ajungem la ghiseu cu el completat pe cheltuiala noastra(formularele de la ghiseu presupun costuri pentru Posta Romana) si pe baza unui cod de bare scanat rapid sa putem preda coletul iar operatorul ghiseu sa poata genera chitanta instant pe baza codului de bare ?

La fel, pentru formularele online nu putem avea si un sistem de urmarire colet..un fel de tracking mai simplu ?

La cat de mare e reteaua de distributie si cu problemele de mai sus rezolvate, sunt ferm convins ca firmele de curierat le-ar fi greu sa renunte pe piata, iar Posta Romana poate ar dobandi un grad de incredere mai ridicat si poate multe dintre problemele financiare nu ar mai fi asa de grave.

De ce ai senzatia ca nu mai intelegi mare lucru din ce se intampla in jurul tau

Sursa:Pagina de facebook a lui Dan Tapalaga

De ce ai senzatia ca nu mai intelegi mare lucru din ce se intampla in jurul tau

Ce popor alienat. Vine un penal si zice ca a auzit de la alti penali, de la alti borfasi nenorociti, despre niste infractiuni comise tocmai de aia care umbla dupa ei sa-i lege. In cazul nostru, zvonurile puse in circulatie tintesc un serviciu secret. Orice ar spune in final tot nu-l crede nimeni, ramane un rest. In paranteza fie spus: asa se explica de ce Antena 3 are succes in tara asta plina de atoatestiutori. Si politicienii conteaza tot pe mintea uluitor de permeabila la tampenii a alegatorilor. La fel ca manipulatorii de profesie, si ei stiu ca in tara asta orice prostie spui ai sanse sa fi luat in serios cu cat e mai gogonata. Se gasesc destui pelicani gata sa inghita pe nemestecate orice rahat frumos impachetat. A vorbi pe baza de fapte, probe, pe informatii nu face parte din cultura poporului. A argumenta rational plictiseste pe toata lumea. Vorbele scoase pe gura anapoda, fara sens, insulta si tipatul strident, da, asta ne distreaza pe toti si abia asteptam urmatorul mascarici pe scena. Boala contagioasa, raspandirea de zvonuri, conspiratii si legende a devenit sport national. Toata lumea palavrageste de dimineata pana seara, spun toti ce le vine la gura fara gram de responsabilitate. In tara asta toti se pricep de minune sa-ti strecoare banuiala sub piele, sa-ti suceasca mintea cu scenarii unul mai fantezist decat altul. Intalnesc zilnic o multime de oameni altfel mobilati la cap si aparent intregi la minte care isi formeaza convingeri amestecand impresii, barfe si pseudo-informatii dintr-o dorinta stranie de a plonja in alta realitate decat cea izvorata din certitudinea pe care ti-o ofera doar faptele. Multi prefera in mod inexplicabil halucinatia si fantezia in loc sa umble pe teren solid, in loc sa opereze cu certitudini, nu sa se pacaleasca singuri cu presupuneri. Rar intalnesc pe cineva care sa inceapa o istorie pe baza pe facts, sa traga concluzii analizand informatii, nu colportand barfe si impresii. Cei mai periculosi sunt cei care amesteca totul in aceeasi oala: informatii cu pareri personale, fapte cu supozitii, astfel ca in final rezulta invariabil un ghiveci indigest, numai bun de intoxicat mintile altora. Oamenii astia din jurul nostru care nu par sa mai creada in nimic sunt, culmea, foarte usor de manevrat. Par ei sceptici, dar se dau in vant dupa orice cabala. N-au dezvoltat spiritul critic sanatos nici in familie, nici la scoala, unde prevaleaza modelul semi-autoriar: parintii, profesorii au intotdeauna dreptate. Nu suporta niciodata sa fie contrazisi. Modelul se perpetueaza in viata, unde seful este mai tot timpul un mic satrap tacanit si asa se nasc noile generatii de aiuriti. In dialgurile din Romania se afirma, nu se dezbate nimic. Se pronunta verdicte, nu se nuanteaza. Realizatorii TV tin predici, nu intreaba. Sugereaza raspunsuri, nu interogheaza. Oamenii stiu, prin urmare nu au nevoie sa afle. Nu cautati logica unui discurs, ci dorinta de a epata. Rareori cineva asculta ce spune celalalt. Lipseste cultura dialogului, oamenii nu respecta minime reguli de conversatie. De aici rezulta ragetul prelung, harmalaia generala din spatiul public romanesc.