Esecul de la Bac si vesnica reforma a invatamantului

De aprope doi ani de cand cu renumitele camere de supraveghere din salile de examen , procentul de promovare nu mai mira pe nimeni.

Mă mir de restul lumii care insistă să vadă bacul/școala un scop în sine, iar elevii sunt tratați ca niste animăluțe mai dificil de dresat.

Când de fapt toată hiba sta in faptul ca nu exista legatura intre invatamant si bunastare.

Atât.Elevii n-or să învețe până nu vor fi convinși că merită.

Buba nu e doar la stat.,pentru ca salariile din mediul public sunt mai mari decat cele din mediul privat iar mediul public nu poate masura performanta angajatului.

Buba stă în faptul că nu sunt selectați cei care intră la stat. Mai exact că nu există selecție de nici un fel.

Câtă vreme salariul la stat va fi destul de mare cât să renteze să-ți cumperi o diplomă de Spiru și ai pe “cineva” să te angajeze, atunci nu se rezolva nimic.

Ar fi altă fază dacă s-ar controla admiterile și licența cât de cât, iar statul ar spune că nu acceptă decât absolvenți de la universitățile “serioase”.

Dar cine are curajul să ia o asemenea măsură???

Se cam recunoaște că fabricile de diplome fac legea în învățământ.

Și nici la privat nu funcționează minunat raportul toceală/recompensă. Pur și simplu pentru că sunt puține firme care să reziste, iar raportul cerere ofertă de muncă e net în defavoarea salariaților. Cumva e de preferat să fii semi-analfabet pe opt sute de roni, decât licențiat pe o mie de roni.

Bineînțeles că statul ar trebui să simplifice la maxim normele pentru ITM-uri. Deocamdată se are că statul mai degrabă sufocă/hărțuiește firmele fără “protecție”.