Toti suntem imigranti

La bază, cu toții suntem imigranți. Toți. 

Străbunicii, care au venit dintr-un sat în altul. Bunicii, care au ajuns din sat la oraș. Părinții, care s-au mutat între orașe. Copiii, care au mers și mai departe, schimbând o țară cu alta. 

Și asta e valabil nu doar în România, ci și în multe alte state din lume. Cu ce erau mai puțin imigranți oamenii ce mergeau între sate acum câteva sute de ani? Li se spunea venetici și erau legați de titlul ăsta toată viața lor. 

Oamenii care mergeau dintr-o regiune în alta a României, cu șantiere și slujbe de tot felul, au rămas mereu "moldovenii ăia" sau "oltenii ăia", ținte ale unor glume și răutăți perpetue. Viața noastră, a oamenilor moderni, e mai strâns legată de imigrație decât e legată de stabilitate. Și nu cred că e familie ai cărei membri să fi stat, de generații întregi, într-un singur loc. 

Fără imigrație, n-am fi reușit să ne perpetuăm specia, să ne cunoaștem lumea și sa ajungem la stadiul de dezvoltare de astăzi. Doar că ne e greu să vedem asta, pentru că uităm. Uităm mereu, uităm atunci când ne convine, uităm atunci când n-avem alte argumente.

Vremuri demult apuse

Constatarea zilei e că trăim vremuri în care multe din cumpărăturile noastre nu ne aparțin, cu adevărat. Și ideea asta aduce cu sine o groază de efecte interesante. 

Un număr din ce în ce mai mare de aparate trecute ies de sub acoperirea software a producătorilor. Să păstrezi ceva vechi e, deja, de arătat cu degetul. "De ce ai face-o când e mai ieftin să cumperi ceva nou, decât să repari". "Schimba!". "Uite, ca să fie ok pentru tine, îți dăm 30% reducere la următorul aparat dacă îl aduci pe cel vechi la noi". Trăim vremuri în care amintirile trebuie schimbate des, la fel ca și realitatea din jurul nostru. Î

n trecut, producătorii erau limitați de durata de viață a unui aparat. Unii au făcut înțelegeri prin care s-a limitat artificial viața asta. 

Apoi, au descoperit ideea de smart. Un aparat care conține software e nirvana consumului. Pentru că-i poți face actualizări și, apoi, să întrerupi actualizările pentru aparate vechi. 

Aparatul încă funcționează, dar e o bombă cu ceas: securitate, funcționalitate etc. Și, dacă de regulă sunt unul dintre oamenii care s-au declarat împotriva reglementării tehnologiei în multe din aspectele ei, cred ca ideea asta ar trebui reglementata, măcar pentru o anumită vechime a produselor. 

Așa, măcar pentru ideea că-ți poți păstra amintirile.

Fericirea si starea de bine sunt doar niste alegeri

Fericirea si starea de bine sunt doar niste alegeri .

Nimeni nu se naște cu ele și, cu atât mai mult, nimeni nu e lipsit de ele chiar de la naștere. Vin în timp și trebuie educate să ne curgă prin vene suficient de mult încât să le observăm. Spun asta pentru că vad un număr din ce în ce mai mare de oameni nemulțumiți de cei din jur. 

Oameni care-și definesc stările lor în funcție de acțiunile celorlalți. Care spun ca lor le e rău pentru ca X guvernează, ori Y e primar, pentru că șeful Z e cum e și tot așa. O statistica mai veche spunea ca, dintr-un total de peste 500.000 de oameni care își plansesera amarul la noi, căutând sfaturi pentru diverse situații legale sau fiscale, doar câteva zeci făcuseră, cu adevărat, ceva (petiții, plângeri, audiențe), ca să schimbe situația de fapt, nu doar sa rezolve problema lor punctuală. La întrebarea de ce n-au făcut-o, am aflat ca, în majoritatea cazurilor, ar trebui să o facă alții. Noi, probabil. Și asta spune multe. 

Fericirea e o alegere. La fel ca și societatea în care trăim, atmosfera de pe strada noastră ori cea din casă. Și toate depind nu doar de Dumnezeu, Budha ori alți zei, ci de o chestie mult mai simplă. Binele pe care nu încerci sa îl sădești în jur e doar o himeră.