Toti suntem imigranti

La bază, cu toții suntem imigranți. Toți. 

Străbunicii, care au venit dintr-un sat în altul. Bunicii, care au ajuns din sat la oraș. Părinții, care s-au mutat între orașe. Copiii, care au mers și mai departe, schimbând o țară cu alta. 

Și asta e valabil nu doar în România, ci și în multe alte state din lume. Cu ce erau mai puțin imigranți oamenii ce mergeau între sate acum câteva sute de ani? Li se spunea venetici și erau legați de titlul ăsta toată viața lor. 

Oamenii care mergeau dintr-o regiune în alta a României, cu șantiere și slujbe de tot felul, au rămas mereu "moldovenii ăia" sau "oltenii ăia", ținte ale unor glume și răutăți perpetue. Viața noastră, a oamenilor moderni, e mai strâns legată de imigrație decât e legată de stabilitate. Și nu cred că e familie ai cărei membri să fi stat, de generații întregi, într-un singur loc. 

Fără imigrație, n-am fi reușit să ne perpetuăm specia, să ne cunoaștem lumea și sa ajungem la stadiul de dezvoltare de astăzi. Doar că ne e greu să vedem asta, pentru că uităm. Uităm mereu, uităm atunci când ne convine, uităm atunci când n-avem alte argumente.