La grande bellezza

După ce omul este lovit de Frumusețe , după acea explozie care-l descompune și îl recompune altfel, rămâne cu un țiuit în urechi. 
De aceea sunetele lumii îi vor fi estompate. Oamenii (majoritatea) vor fi asemeni unor mimi muți care dansează frenetic în jurul a nimic. 
Drama este că oricât ar încerca sa regăsească acea frumusețe în afară, nu va reuși. Oricât ar încerca s-o recompună, s-o ofere, nu va reuși. Maturitatea, poate chiar înțelepciunea, stă în acceptarea acestei drame.
Singura palidă excepție pare sa fie relația de iubire.
Și poate că asta și este relația de iubire, un firesc exercițiu de a asculta, o nemijlocită confidență. Dar și aici lovește moartea, tocmai pentru ca Marea Frumusețe să rămână inaccesibilă, și demnitatea acceptării să fie dusă pană la capăt.
Așa mi s-a părut a fi tulburătorul La grande bellezza (2013).
vezi pe http://www.imdb.com/title/tt2358891/