Cum motivam profesorii ?

Ne plangem ca nu avem profesori competenti, ne plangem cand vedem cum copiii nostrii sunt corigenti sau cand nu isi trec examenele de capacitate sau bacalaureat.

Dar noi ca parinti ce facem ? Copilul vine acasa, nu ne ocupam de el, nu incercam sa ii facem mediu propice studiului, nu il controlam la teme…de fapt nu facem nimic pentru el. Ii cumparam un smartphone…si astfel consideram ca ne-am facut datoria. Daca copilul nostru vine acasa si se plange ca a fost “ciufuit” de profesor, mergem si facem reclamatie la politie, inspectoratul scolar si te miri pe unde.

Oare de ce a fost “ciufuit” ? Principalul motiv, va spun sigur ca e faptul ca mult adoratul dvs. copil e plin de “glume”, jigniste profesorii si nu ii “arde” de scoala nicicum. Daca sunteti chemati la scoala si vi se comunica “adevarul” despre copilul dvs. si despre comportamentul lui, plecati injurand, spunand ca profesorul este nebun.

Oare nu va puneti intrebarea ca de multe ori educatia inseamna de multe ori si cei 7 ani de acasa.

Nu intelegeti ca fardurile si decolteurile sunt potrivite unor femei si nu unor fetite de scoala.

Apoi, dvs, un parinte “denaturat” va plangeti de ce copilul dvs. cel “destept” in inchipuirea dvs ca a devenit un delicvent.

Destept in inchipuirea parintilor = modul cum manuie un smartphone, cum tasteaza pe messenger, cum se joaca la calculator.

Si incepeti sa dati vina pe profesori, dar niciodata dvs. nu ati facut nimic.

Va intreb cum sa fie motivat profesorul, cum sa poata sa se impuna in fata unor elevi lasati in voia lor de catre parintii total dezinteresati ?

Parintele se simte mandru de limbajul vulgar al copilului, se simte mandru cand aude cum copilul lui sta cu picioarele pe banca si este rugat de profesor sa pastreze o timuta/pozitie decenta.

Si de ce ar fi motivati pentru un salariu sub 1000 lei, in conditiile in care problema pleaca de la educatia de acasa ?

De ce ai incerca ca profesor sa dai o educatie unui copil, in conditiile in care parintii acestuia iti pun piedici?