Smerenia

Smerenia ne coboară atunci atunci când ne poziționam peste.
Smerenia ne urcă atunci când ne poziționam sub. 
Smerenia ne limpezește modul, devenit subiectiv, de a vedea lucrurile. Nu sunt decât eu cu mine, nemijlocit, cât sunt, cum sunt, ce sunt, cine sunt. Am acces nerealterat la mine, doar dacă sunt smerit.
Smerenia ne ajută să ne adaugăm plus-valoare.
Smerenia ne temperează când cerem prea mult chiar de la noi înșine.
Smerenia permite ieșirea din raza propriilor idei devenite încremenite în ele însele.
Smerenia ajunge să fie o poziționare paradoxală, fată de tot ceea (ce pare că) este mult prea imens, mare și ne depășește puterea și posibilitățile.
Este calea de urmat de a trece prin (sau peste) tot ceea ce este și tot ceea ce vine. Totul devenind astfel binevenit.